Lumina
1. Spectrul electromagnetic
Lumina reprezintă o oscilaÈ›ie în câmpul electromagnetic. Când vorbim despre oscilaÈ›ii, ne referim la unde, care pot avea diferite lungimi. Lungimea de undă se notează cu litera grecească ” λ ”. În funcÈ›ie de λ sau de frecvenÈ›a f a luminii, aceasta se poate clasifica astfel pe spectrul electromagnetic:
​
• Rază Gamma, pt λ < 10 pm
• Rază X, pt λ ∈ [10 pm, 10 nm]
• Ultraviolet, pt λ ∈ [10 nm, 400 nm]
• Vizibil, pt λ ∈ [400 nm, 750 nm]
• InfraroÈ™u, pt λ ∈ [750 nm, 1 mm]
• Microunde, pt λ ∈ [1 mm, 1 m]
• Radio, pt λ > 1 m
În spectroscopia astronomică, în funcÈ›ie de obiectul studiat, se studiază diferite intervale a lungimilor de undă. De exmplu, majoritatea corpurilor din interiorul galaxiei noastre nu pot fi studiate prin intermediul luminii vizibile, deoarece, în drumul luminii de la centru galaxiei până la Pământ, exista nori de particule È™i praf cosmic care absorbând lumina, alterează informaÈ›iile care pot fi deduse pe baza spectrului ei. În schimb, utilizând lumină infraroÈ™ie, putem analiza obiecte cereÈ™ti prin nori de gaz È™i praf, care sunt opaci în lumina vizibilă.
De asemenea, anumite elemente chimice nu pot fi observate decât la lungimi de undă specifice.
2. Difracția luminii
În fizică, difracÈ›ia se referă la diverse fenomene asociate cu ocolirea de către unde a obstacolelor apărute în calea lor.
DifracÈ›ia are loc în cazul oricărui tip de undă, inclusiv undele acustice, undele de la suprafaÈ›a apei, È™i undele electromagnetice cum ar fi lumina vizibilă, razele x È™i undele radio. Întrucât obiectele materiale au È™i ele proprietăți ondulatorii, difracÈ›ia apare È™i în cazul particulelor de substanță ca electroni, protoni, neutroni È™i poate fi studiată conform mecanicii cuantice.
Prin intermediul fenomenului de difracÈ›ie, lumina poate fi separată pe lungimile de undă componente, formând un spectru care poate fi analizat în detaliu ca în poza de mai jos:
